Caravaggio

Caravaggio (1986) reconstituie viața pictorului baroc Michelangelo Merisi da Caravaggio din secolul al XVII-lea, urmărindu-i ascensiunea artistică și prăbușirea personală. Filmul plasează tablourile sale în centrul narațiunii, folosindu-le ca ferestre spre temperamentul tulburat al artistului și spre lumea pe care o orbită cu atâta forță creatoare.

Imaginile din film reflectă acea tensiune între sacru și profan: lucrările aproape blasfematoare ale lui Caravaggio, iluminarea contrastantă și realismul brutal devin mijloace pentru a explora violența, sexualitatea și relațiile sale cu marginalii. Flirtările cu lumea interlopă și conflictele repetate conturează un portret al geniului care se autodefinește prin transgresiune.

Tonul cinematografic este poetic și provocator, mai degrabă o meditație vizuală decât o cronologie strictă a faptelor. Caravaggio devine astfel o experiență intensă, în care arta și autodistrugerea se suprapun, lăsând spectatorul să simtă frumusețea tulburătoare și ambiguitatea morală a unuia dintre cei mai controversați pictori ai epocii sale.