Ultima cina

Un grup de tineri intelectuali, inițial motivați de idealism și frustrare, pornesc cu intenția de a lupta împotriva discursului conservator printr-o metodă radicală: invitarea unor comentatori de dreapta la cine elegante care se transformă treptat în tribunale improvizate. Pe măsură ce conversațiile devin tot mai încărcate, tentația de a recurge la violență ca soluție pare să ofere personajelor un sentiment fals de dreptate și control.

Filmul jonglează cu umorul negru și satira politică, explorând limitele morale ale activismului atunci când rațiunea este înlocuită de ură și de dorința de a elimina „răul” perceput. Atmosfera devine tot mai tensionată, iar justificările intelectuale se transformă în rațiuni care permit cruzimea, dezvăluind ipocrizia și fragilitatea convingerilor personajelor.

Pe măsură ce acțiunea escaladează, povestea devine un studiu despre dinamica de grup, manipulare și responsabilitate individuală. Filmul nu oferă răspunsuri simple; în schimb, pune publicul față în față cu întrebări incomode despre cât de departe poate merge cineva în numele corectitudinii politice și ce pierdem când ne transformăm în judecători și călăi.

Rezultatul este o dramă satirică, tulburătoare și provocatoare, care pune accent pe consecințele morale ale extremismului intelectual. Stilul acid și momentele de umor macabru invită la reflecție, lăsând spectatorul să mediteze asupra responsabilității, manipulării și asupra modului în care dialogul democratic poate fi subminat de frustrare și fanatism.