Într-un montaj care leagă Haiti anilor 1960 de Parisul contemporan, povestea pornește din 1962, când un bărbat readus din morți este condamnat din nou la munca brutală în plantațiile de trestie de zahăr. La peste cincizeci de ani distanță, într-un internat select al Légion d’honneur, o tânără de origine haitiană poartă în ea o poveste despre blestem, supraviețuire și ritualuri transmise din generație în generație, iar prietenia cu colegele ei declanșează consecințe neașteptate. Filmul leagă gesturile cotidiene de mit și memorie, arătând cum trecutul colonial reverberează în identitățile și relațiile din prezent.
Bertrand Bonello îmbină realismul social cu accente supranaturale și o estetică onirică pentru a construi un portret meditativ despre memorie, exploatare și responsabilitate, alterând tonuri ironice și melancolice. Ritmul contemplativ și alternanța între mit și istorie invită spectatorul să reflecteze la legăturile dintre istorie, putere și afecțiune, iar folclorul haitian devine lentila prin care sunt evidențiate urmele colonialismului în viețile contemporane.