Scuze, iubito

I s-a întâmplat ceva grav Agnesei, iar filmul urmărește nu atât evenimentul în sine, cât felul în care lumea din jurul ei își reia, cu o apăsătoare naturalețe, rutina. Personajele care o cunosc — prieteni, membri ai familiei, vecini — își continuă viețile, razele de normalitate acoperind treptat urmele tragediei. Camera stă aproape de detalii: priviri care evită subiectul, conversații care se schimbă brusc, mici gesturi de complicitate care încearcă să ascundă vina și neputința.

Prin atmosfera sa întunecată, presărată uneori cu umor negru, filmul explorează memoria, indiferența și felul în care comunitățile se protejează pe ele însele în defavoarea adevărului. Nu e doar povestea Agnesei, ci portretul unei lumi care preferă uitarea în locul confruntării, iar fiecare scenă devine o oglindă incomodă pentru spectator—o invitație să ne întrebăm ce preț plătim când trecem mai departe fără să ne uităm.