În anii 1940, pe o insulă izolată din Scoția, mănăstirea Sfântul Augustin se pregătește de o furtună ce pare să vină dincolo de vreme. Călugărițele, ancorate în ritualuri și credință, găsesc la ușă un nou-născut într-un coș — un prunc abandonat care stârnește teamă în loc de bucurie. Maica Agnes, convinsă că micuțul este întruchiparea Diavolului, își propune să-i pună capăt vieții, iar confuzia dintre sfânt și diavolesc se transformă rapid într-un conflict fizic și spiritual.
Când Agnes este izolată pentru a-și plăti nebunia, furtuna izbucnește cu o forță nemiloasă, iar mănăstirea devine un labirint de umbre și semne tulburătoare. Pe măsură ce luminile pâlpâie și zgomotele se întețesc, surorile încep să-și piardă busola credinței; viziuni, culpă și paranoie se împletesc într-un șir de evenimente din ce în ce mai sinistre. Atmosfera claustrofobică transformă fiecare colț al așezământului într-un posibil loc al păcatului sau al mântuirii, iar realitatea însăși pare să se destrame sub greutatea fricii.
În mijlocul haosului, sora Eleanor trebuie să își regândească viețile și păcatele, căutând pocăință și o cale de supraviețuire. Filmul se construiește ca un thriller gotic, lent și apăsător, care explorează sacrificiul, natura credinței și ambiguitatea supranaturalului. Cu interpretări intense și o estetică sumbră, povestea provoacă spectatorul să aleagă: poate fi vorba de o lucrare a răului sau de o încercare extremă a credinței?